Domnul e Păstorul meu
Şi nu voi duce lipsă de nimic.
Dacă ceva îmi lipseşte,
Eu strig la Dumnezeu
Şi bunătatea Lui n-are sfârşit.

El mă paşte în păşuni verzi
Şi mă duce, la ape de odihnă
Mai mult decât tu poţi să vezi
El este pentru mine-o Stâncă.

Sufletul El mi-l înviorează
Mă-ndrumă pe cărările drepte
Pentru Numele Său veghează
Spre Cer să urc acele trepte.

Chiar dac-ar fi să umblu,
Prin valea umbrei morţii
Nu mă tem de nici un rău.
Tu nu mă laşi în voia sorţii
Toiagul Tau mă mângâie
Dreapta Ta o să mă sprijine.

În faţa a lor mei potrivnici,
Tu masa mi-o întinzi
Şi capul Tu mi-l ungi.
Mă binecuvântezi
Mâinile Tu mi le prinzi
Paharul Tu mi-l umpli,
De dă chiar peste el.

Da. Fericirea şi-ndurarea,
Pe mine mă vor însoţi
Cu toată binecuvântarea.
În toate zilele mele
În Casa Domnului voi locui
Pân-la sfâşitul vieţii mele.
AMIN
5.05.2011 Firenze